Tratament

Modalitățile de tratament descrise în cadrul acestei secțiuni reprezintă standardul de îngrijire și cele mai bune tratamente disponibile pentru aceste tipuri specifice de cancer. Când se decide planul terapeutic, pacienții sunt încurajați să ia în considerare studiile clinice ca opțiune. Acestea sunt studii de cercetare care testează o nouă abordare a tratamentului pentru a evalua dacă este sigur, eficient, și, eventual, mai bun decât tratamentul standard. Studiile clinice pot testa medicamente noi, o nouă combinație de tratamente standard sau noi doze de terapii curente. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să revizuiți toate opțiunile de tratament.

Prezentarea generală a tratamentului

În tratarea cancerului, diferite tipuri de medici deseori lucrează împreună pentru a crea un plan comun de tratament, combinând diferite tipuri de tratamente și formând astfel o echipă multidisciplinară. Pentru cancerul rinosinusal, echipa poate include oncologi și radioterapeuți (medici care se specializează în tratarea persoanelor cu cancer), chirurgi otolaringologi, stomatologi, chirurgi BMF, fizioterapeuți, logopezi, psihiatri, asistente și dieteticieni. Un neurochirurg (medic specializat în chirurgie pe creier și măduva spinării) ar trebui să facă parte, de asemenea, din această echipă atunci când o tumoră care pătrunde în neurocraniu trebuie eliminată.

Cancerele cavității nazale și/sau ale sinusurilor paranazale pot fi adesea vindecate, mai ales dacă sunt descoperite devreme. Deși vindecarea cancerului este obiectivul principal al tratamentului, păstrarea funcției nervilor, organelor și țesuturilor învecinate este, de asemenea, foarte importantă. Când echipa medicală plănuiește schema de tratament, se ia în considerare modul în care tratamentul ar putea afecta calitatea vieții în aspecte ce țin de modul în care persoana se simte, arată, vorbește, mănâncă și respiră.

Principalele trei opțiuni de tratament sunt chirurgia, radioterapia și chimioterapia, care pot fi utilizate individual sau combinate. Planul terapeutic poate include, de asemenea, un tratament pentru simptome și efecte secundare, parte importantă a îngrijirii pacienților neoplazici. Opțiunile de tratament și recomandările depind de mai mulți factori, inclusiv de tipul și stadiul cancerului, potențialele efecte secundare, precum și de preferințele pacientului și starea generală de sănătate a acestuia. Este recomandat ca, atât cât este posibil, pacienții să își aloce timpul necesar pentru a afla despre toate opțiunile de tratament, să adreseze întrebări și să discute cu medicul curant referitor la obiectivele fiecărui tratament, la rezultatele și posibilele efecte secundare ale acestuia.

Chirurgia

Chirurgia este frecvent utilizată pentru eliminarea cancerului de sinusuri paranazale sau ale cavității nazale. Scopul intervenției chirurgicale este de a elimina toată tumora și de a nu lasă nicio urmă de cancer în țesutul sănătos. Cu toate acestea, de obicei, nu este posibilă excizia completă a cancerului printr-o operație, fiind necesare tratamente suplimentare. De asemenea, pot fi necesare mai multe intervenții pentru a elimina cancerul și pentru a restabili aspectul și funcția țesuturilor afectate.

Tipuri comune de intervenții chirurgicale pentru cancerul cavității nazale și al sinusurilor paranazale:

Excizia. În timpul unei excizii, medicul efectuează o operație de îndepărtare a tumorii canceroase și a unei părți din țesutul sănătos din jurul ei, numit marjă de siguranță.

Rezecția craniofacială/chirurgia bazei de craniu. Aceasta este o intervenție chirurgicală extinsă, adesea recomandată pentru cancerele sinusurilor paranazale, în cadrul căreia se îndepărtează mai mult țesut decât la excizia simplă. Necesită cooperarea strânsă a echipei de îngrijire, în special cooperarea între un neurochirurg și un chirurg BMF.

Chirurgia endoscopică a sinusurilor. Această abordare relativ nouă distruge mai puțin țesut sănătos decât operațiile clasice. Chirurgul poate elimina tumora cu ajutorul unui tub subțire (telescop) de diverse angulații care este inserat în cavitatea nazală sau sinus și cu ajutorul instrumentarului și al echipamentelor speciale pentru fiecare cavitate sinusală în parte. Toată această operație se realizează utilizând o videocameră HD de înaltă performanță, câmpul operator fiind mărit de câteva sute de ori pe un ecran de înaltă definiție. După cum am menționat în secțiunea Diagnostic, chirurgia endoscopică a sinusurilor este adesea folosită pentru sinuzitele cronice, iar cancerele pot fi descoperite în timpul unor astfel de intervenții chirurgicale.

Disecția cervicală. Aceasta reprezintă îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici din zona gâtului, atunci când este necesar. Dacă medicul suspectează extensia cancerului, o disecție cervicală poate fi realizată, de multe ori concomitent cu o altă intervenție chirurgicală. Disecția cervicală poate provoca senzație de amorțeală a urechii, slăbiciune la ridicarea brațului deasupra capului și slăbiciune a buzei inferioare. Efectele adverse sunt cauzate de leziuni ale nervilor din zonă. În funcție de tipul disecției cervicale, slăbiciunea buzei inferioare și a brațului poate dispărea în câteva luni. Simptomatologia va fi permanentă, dacă un nerv este eliminat ca parte a unei disecții.

Chirurgia reconstructivă (plastică). Dacă intervenția chirurgicală necesită eliminarea unor zone mari de țesut, chirurgia reconstructivă poate fi recomandată. În cazul în care ochiul este îndepărtat, un specialist poate oferi un înlocuitor artificial, numit proteză. De cele mai multe ori, când maxilarul superior este eliminat, chirurgul BMF are un rol important în procesul de reabilitare.

În general, chirurgia implică adesea riscuri, deoarece ochii, gura, creierul, nervii și vasele importante de sânge sunt în apropiere. De multe ori, intervenția chirurgicală provoacă umflarea feței, gurii, gâtului, dar și dificultăți de respirație care, uneori, necesită realizarea unui orificiu în trahee, numit traheostomie, care face mai ușoară respirația pentru o anumită perioadă de timp. Este important ca, înainte de operație, pacienții să discute cu medicul cu privire la efectele secundare care pot apărea și despre planul de vindecare.

Radioterapia

Radioterapia reprezintă utilizarea de raze X de înaltă intensitate sau alte particule pentru a distruge celulele canceroase. Aceasta se realizează de către un radioterapeut, medic specializat în administrarea de radioterapie pentru tratarea cancerului.

Pentru acest tip de cancer, radioterapia este cel mai des utilizată în asociere cu o intervenție chirurgicală, administrată înainte sau după operație. Aceasta poate fi administrată împreună cu chimioterapie. Pentru unele tipuri de tumori rinosinusale, radioterapia poate fi principalul tratament. Aceasta poate fi, de asemenea, o opțiune în cazul în care o persoană nu poate suporta o intervenție chirurgicală sau decide să nu facă operația.

Cel mai comun tip de radioterapie este radioterapia externă, care presupune radiații emise de un aparat din afara corpului. Anumite tipuri de radioterapie externă includ radioterapia cu intensitate modulată (IMRT) și terapia cu protoni. IMRT permite doze mai eficiente de radioterapie, deteriorând un număr mai mic de celule sănătoase și provocând mai puține efecte secundare. Proton-terapia utilizează protoni mai degrabă decât radiații. La o energie înaltă, protonii pot distruge celulele canceroase. Proton-terapia poate fi utilizată în cazul cancerelor rinosinusale când tumora este situată aproape de ochi sau de sistemul nervos central, care include creierul și măduva spinării. Radioterapia externă constă într-un număr stabilit de ședințe dozate într-o perioadă exactă de timp.

Când iradierea se face cu ajutorul unor implanturi, aceasta se numește radioterapie internă sau brahiterapie. Radioterapia internă implică pelete mici sau tije care conțin materiale radioactive care sunt implantate chirurgical în tumoră sau în apropierea sediului tumoral. Implantarea are loc pentru câteva zile, timp în care pacientul este spitalizat.

Înainte de a începe orice tip de radioterapie pentru aceste tipuri de cancer, pacienții trebuie să primească o examinare aprofundată de la un medic dentist cu experiență în tratarea persoanelor cu cancer la nivelul capului și al gâtului. Deoarece radioterapia poate provoca carii dentare, este recomandabil ca dinții deteriorați să fie eliminați înainte. De multe ori, caria dentară poate fi prevenită printr-un tratament stomatologic adecvat efectuat înaintea radioterapiei. După radioterapie, tratamentul preventiv al cariilor ar trebui să continue. Pacienții pot beneficia de un tratament cu fluorură pentru a preveni apariția cariilor.

În plus, radioterapia la nivelul capului și gâtului poate provoca roșeață sau iritații ale pielii în zona tratată, gură uscată sau salivă îngroșată din cauza deteriorării glandelor salivare, dureri osoase, greață, oboseală, ulcerații bucale și/sau durere în gât. Alte reacții adverse pot include durere sau dificultate la înghițire, pierderea poftei de mâncare consecutiv alterării gustului, hipoacuzie prin acumularea de lichid în urechea medie și acumularea de cerumen care se usucă din cauza efectului radioterapiei. Radioterapia poate provoca, de asemenea, o afecțiune numită hipotiroidism, care se manifestă printr-o senzație accentuată de oboseală și lentoare. Fiecare pacient căruia i se administrează radioterapie în zona gâtului ar trebui să efectueze consult endocrinologic periodic. Cercetătorii efectuează numeroase studii pentru a găsi modalități de a reduce sau a tolera mai ușor efectele secundare ale radioterapiei.

Chimioterapia

Chimioterapia reprezintă utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase, de obicei, prin oprirea capacității celulelor canceroase de a crește și a se diviza. Chimioterapia este administrată de oncolog, medic specializat în tratarea cancerului. De obicei, un program de chimioterapie constă în administrarea unui anumit număr de perfuzii în decursul unei perioade de timp. Un pacient poate primi un singur medicament la un moment dat sau combinații ale diferitelor medicamente în același timp. Modalitățile uzuale de administrare a chimioterapiei sunt intravenos sau intern (pastilă sau capsulă care este înghițită).

Utilizarea chimioterapiei înaintea sau după intervenția chirurgicală și/sau radioterapie, sau în combinație cu radioterapia, procedură numită chimioradioterapie, este frecvent recomandată pentru aceste tipuri de cancer.

Pentru neoplasmenle rinosinusale, chimioterapia poate fi, de asemenea, utilizată în tratamentul cazurilor avansate sau pentru a trata simptomele. Unele chimioterapice sunt disponibile în studiile clinice și pot trata cancerul într-un stadiu incipient.

Efectele secundare ale chimioterapiei depind de individ și de doza utilizată și pot include oboseală, risc de infecție, greață și vărsături, căderea părului, pierderea poftei de mâncare și diaree. Aceste efecte secundare dispar, de obicei, odată cu sistarea tratamentului.

Medicamentele utilizate pentru tratarea cancerului sunt continuu evaluate. Dialogul cu medicul este de multe ori cel mai bun mod de a învăța despre medicamente prescrise, despre scopul lor, precum și despre efectele lor secundare potențiale sau interacțiunile cu alte medicamente.