Ce este hernia de disc cervicală?
Pentru a înţelege ce este hernia de disc cervicală trebuie menţionate câteva lucruri despre discul intervertebral. Acesta este o structură anatomică dispusă între corpurile vertebrale şi funcţionează ca un amortizor de şocuri, sau ca o bucşă de cauciuc la suspensiile automobilelor. El preia şocurile şi solicitările excesive care se exercită asupra vertebrelor în viaţa de zi cu zi. Totodată discul intervertebral are rolul de a permite mişcarea independentă (în anumite limite) a vertebrelor una faţă de alta, ceea ce ne permite să ne aplecăm, să ne rotim sau să efectuăm mişcări complexe ale gâtului.
Discul intervertebral are o structură complexă, fiind alcătuit dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros. Nucleul pulpos este la interior, este ca un gel care reţine apa şi el este elementul cheie care amortizează şocurile şi permite mişcarea vertebrelor. Inelul fibros este dispus de jur imprejurul nucleului pulpos şi are rolul de a-l ţine pe loc, în tensiune, ca un ligament articular.
Hernia de disc cervicală înseamnă uzura şi deplasarea nucleului pulpos către canalul medular, unde comprimă o rădăcină a unui nerv spinal.
Cele mai afectate discuri cervicale sunt C5 şi C6 datorită faptului că la nivelul lor există cea mai mare mobilitate a coloanei cervicale.
Cum apare hernia de disc cervicală?
Primul pas pentru producerea herniei de disc cervicale este aşa-numitul proces de degenerare a nucleului pulpos, care se produce în timp îndelungat, în condiţiile menţinerii unei poziţii fixe a capului şi a gâtului pentru perioade îndelungate, cum se întâmplă la birou sau în faţa unui computer. Discul este apăsat inegal şi se uzează mai rapid, ca o balama de uşă nefolosită.
Din punct de vedere fizic, această degenerare înseamnă o pierdere a capacităţii nucleului pulpos de a reţine apă, ceea ce îi schimbă proprietăţile fizice. El devine astfel mai puţin elastic şi mai puţin rezistent la şocuri, scade în înălţime şi se fragmentează. Din acest motiv între vertebre apar mişcări de forfecare (anormale), care, pe lângă că sunt dureroase, produc ruptura fibrelor din inelul fibros.
Hernia propriu-zisă se produce într-un interval mai mare de timp, puţin câte puţin, mai rar există un eveniment brutal care o declanşează (traumatism de coloană cervicală, ca într-un accident auto).
În funţie de cât de mare este fragmentul de disc, există 3 tipuri de hernie:
- Protruzia discală, zisă şi prolaps discal sau debord discal, este cea mai puţin gravă, practic un început de hernie; fragmentul herniat nu a părăsit complet spaţiul discal.
- Extruzia discală, sau hernia de disc propriu-zisă, este un stadiu mai avansat, în care fragmentul herniat este complet în afara spaţiului discal dar este încă în continuitate cu acesta.
- Sechestrul discal, sau hernia ruptă, cu fragment liber, migrat, este atunci când bucata de disc herniată nu mai are legătură cu discul de unde s-a desprins, fiind deplasată fie în sus fie în jos (mai des).
Hernia de disc cervicală poate fi pe mijloc (mediană), sau lateralizată (paramediană sau foraminală), manifestările fiind diferite. O hernie mediană este mult timp asimptomatică, dar când este mare apasă măduva cervicală şi determină o suferinţă neurologică specifică (mielopatie cervicală) fără dureri. Când este lateralizată intră în contact cu o rădăcină cervicală şi determină dureri pe mâna respectivă.
Cum se manifestă?
În prima fază a bolii, cea în care există doar un disc uzat, degenerat, avem dureri în zona cervicală însoţite contractură musculară care se poate extinde şi la nivelul toracelui superior – omoplaţi. Acestea evoluează de obicei în pusee declanşate de efort, frig, umezeală, drumuri lungi, etc, şi se remit în câteva zile în condiţii de repaus şi tratament medicamentos. Pe măsură ce uzura discului avansează, aceste episoade devin din ce în ce mai dese, mai grave şi mai rezistente la tratament.
În stadiul de hernie de disc constituită, manifestarea principală este durerea la nivelul umărului şi pe mână, datorată compresiunii unei rădăcini nervoase.
În afară de durere, suferinţa rădăcinii nervoase se poate manifesta şi prin tulburări de sensibilitate (furnicături sau amorţeală) sau scăderea forţei musculare pentru anumiţi muşchi.
Compresiunea măduvei cervicale (mielopatie) se manifestă prin scăderea forţei musculare atât în muşchii mâinii cât şi la picior, cu scăderea capacităţii de efort şi dificultăţi la mers; apar de asemenea tulburări de sensibilitate şi disfuncții sfincteriene. Durerea este de obicei doar cervicală şi nu este foarte intensă.